July 11, 2012

Bacul, bată-l vina

Sursa: facebook.com

Vreau să încep acest articol referitor la Bacalaureat prin a spune că sunt dezamăgită de ceea ce văd în jurul meu și îngrozită de ceea ce aud de la cunoscuți ori știri că se întâmplă în școli. Am început să bat și eu câmpii ca o femeie în vârstă, deși am numai 22 de ani, și să afirm ferm convinsă: ,,Pe vremea mea nu era așa…’’ Dacă generația mea a ajuns să aibă această propoziție pe buze referitoare la generațiile cu un an, doi, trei mai mici, atunci fiți siguri că problema este cât se poate de gravă. Bacul, bată-l vina, are niște standarde mult prea înalte pentru școala românească de acum. Pot să afirm cu tărie că mă bucur că am ieșit din sistem, însă, pe de altă parte, mă gândesc cu groază că într-o zi voi avea și eu copii.

Nu m-am gândit niciun moment să scriu pe blog un articol referitor la Bacul de anul acesta. Sunt conștientă că este unul dintre cele mai comentate subiecte alături de referendumul pentru demiterea președintelui suspendat. Ceea ce m-a convins să-mi spun părerea a fost tagul lui Florin Adamache de pe Facebook și articolul de pe blogul lui. Da, Florine, Bacul bată-l vina a fost și anul acesta și a lăsat multe victime în urma lui. Am preferat să mai aștept cu articolul tocmai ca să analizez situația mai bine și încă nu-mi revin din șocul de a fi citit că în anumite județe peste 70% dintre elevi nu au promovat și că există școli, dacă mai pot fi numite astfel, unde niciunul dintre elevi nu a reușit să ia amărâtul de șase final.

Putem da vina pe mulți factori, dar părerea mea este că societatea în ansamblul ei este de vină, începând de sus și terminând cu elevul care nu mai pricepe de ce ar trebui să se forțeze el să termine o școală că și așa tot amărât va rămâne. Sistemul de învățământ, economia, mass-media, profesorii, părinții și elevii, toți au câte o parte din vină pentru noul dezastru din anul acesta. Și acum să le luăm pe rând ca să explic ce am vrut de fapt să spun.

Sistemul de învățământ, știe toată lumea, are nevoie de sute de reforme pentru a-l aduce la standarde cât de cât mulțumitoare. De la salariile mici ale profesorilor până la lipsa de motivație a elevilor chemați, mulți dintre ei, în școli mizere ce au toaletele încă afară sau insalubre, de la materia învechită până la manualele alternative care mai mult încurcă cadrele didactice, de la reformele amețitoare pe care le-a realizat fiecare ministru care s-a perindat pe tronul Educației, doar pentru a lăsa ceva în urmă, până la slaba pregătire a unora dintre tinerii profesori, sistemul de învățământ din România este bolnav, extraordinar de bolnav. Mi se pare o tâmpenie extraordinară să transformi elevii și implicit pe părinții acestora în șoareci de laborator, în cobai, pe care să testezi schimbările ce le-a visat fiecare ministru, mi s-a părut o idioțenie și mai mare desființarea școlilor profesionale, de arte și meserii și, nu în ultimul rând, se vorbește de aproape cinci ani de bacalaureatul diferențiat care a rămas tot la stadiul de proiect.

Economia este un factor indirect în evoluția învățământului, dar cu efecte absolut devastatoare pe alocuri. În primul rând educația în România este subfinanțată. Există școli care se târâie în clădiri vechi, insalubre, cu toalete periculoase de-a dreptul pentru sănătatea publică. Tăierile salariale și salariile mici din învățământ au demotivat mare parte dintre profesori și există actualmente tineri care termină o facultate și aleg această meserie nu din vocație, ci din lipsă de soluții. Nu numai profesorii au de suferit, ci și elevii. O economie slabă și o piață a muncii anemică nu îi motivează pe aceștia să învețe bine. Mulți se gândesc că toceala din școală și chiar din facultate nu le va folosi la nimic pentru găsirea unui loc de muncă pentru care, ironic, cei mai mulți caută oameni cu experiență, experiență pe care tinerii nu o au când părăsesc liceul și nu au de unde să o capete dacă nu li se dă nicio șansă.

Mass-media pot fi considerate vinovate pentru poluarea minților adolescenților. Tabloidizarea în exces a televiziunilor și promovarea unor false modele, vedetele de carton, au un efect psihologic nebănuit asupra modului în care adolescenții își prioritizează activitățile. În acest mod, o parte dintre fete au ajuns la concluzia că este mai bine să arați bine, să te îmbraci bine și să te culci cu cine trebuie pentru a avea bani, decât să ai Bacalaureatul luat. Modelele de tip Monica Gabor sau Bianca Drăgușanu sunt la mare căutare printre o parte dintre tinerele adolescente care își doresc un prinț ce nu mai are cal, ci mașină de ultimă generație, vilă cu piscină și un cont gras în bancă. Băieții au și ei modelele lor de masculinitate, unii printre maneliști, alții printre alte vedete de carton. În orice caz din vocabularul și existența zilnică a multora dintre ei nu lipsesc noțiuni precum sex, droguri, țigări, alcool, cluburi, doar cocktailul acesta nociv este la modă și e nașpa să nu fii în trend când ești la vârsta adolescenței.

Profesorii și părinții au o parte din vină pentru tot ceea ce se întâmplă cu acești copii, fie pentru că sunt demotivați, fie pentru că îi preocupă prea mult grija zilei de mâine pentru a mai observa ce se întâmplă în jurul lor. În cazul unora dintre părinți distanța de copii este un factor imporatant, deoarece mulți sunt plecați în străinătate pentru a le oferi odraslelor un trai decent și lipsa părinților lasă urme adânci în viețile copiilor.

Elevii sunt și ei bombardați de prea multă informație, adesea au prea multă libertate sau sunt complet demotivați și plictisiți de societatea care nu prea le oferă șanse multora dintre ei să ducă un trai mai bun decât părinții lor. Mulți se gândesc de la o vârstă fragedă să se angajeze sau să apuce calea străinătăților.

Multe am spus, multe mai sunt de adăugat. Nu sunt în măsură să fac o analiză sociologică, însă am dorit să subliniez o parte dintre tendințele societății actuale. Și aș dori să mai adaug ceva: generațiile care tocmai au dat Bacul nu sunt generații de proști care nu știu să citească, așa cum se vehiculează prin media sau pe rețelele de socializare, sunt generații de copii care și-au pierdut reperele, modelele pozitive și sunt deja urmăriți de spleenul unui societăți în care ridicolul, kitchul și bătaia de joc sunt ridicate la rang de artă.

Advertisements
July 2, 2012

Upside Down la Swimathon Iași

Nu am scris de multă vreme și fie că mi-a dus cineva dorul, fie că nu, cert este că motivele mele sunt obiective. Voi încerca să fiu mai consecventă de acum încolo și țin să vă anunț că revin cu lucruri interesante despre oameni interesanți, cum ar fi Proiectul Upside Down. Nu știu dacă vă mai amintiți sau nu, dar despre acest proiect și ce implică el v-am povestit într-o postare anterioară (vezi aici).

Echipa curajoasă formată din Andreea Zaharescu, Alexandru Pohonțu, Alina Avătămăniței și Roxana Antochi s-au întors în țară cu un premiu de 4 000 de Euro pentru curajul de a fi altfel și de a-și dori să investească timp și suflet în ecologie și oameni defavorizați social. Am să o las chiar pe Roxana Antochi să va povestească ce au făcut la Viena și ce utilitate va avea premiul lor câștigat la competiția Social Impact Award. Și nu, nu vor pleca într-o vacanță în Caraibe. Iată:

Secolul Sinelui Virtual : Cum a fost experiența  de la Viena?

Roxana Antochi : A fost ca un șut de energie. Oamenii care au format juriul sunt foarte bine pregătiți, unii dintre ei oferind consultanță chiar pe partea asta de antreprenoriat social. Mi-a plăcut că ne-au spus de la inceput că sunt acolo dacă avem nevoie de ajutorul lor, mi-au plăcut mult ideile lor și că erau toți foarte entuziaști și atmosfera de la The Hub Viena era atât de faină. The Hub e un loc unde poți lucra în liniște la proiectele tale, dar în același timp poți beneficia de partea de networking, de consultanță de la celelalte persoane înscrise în The Hub.

SSV: La ce evenimente, în mod concret, ați participat acolo?

RA: A doua zi a fost sesiunea de feedback cu juriul regional și am primit multe inputuri legate de ce am putea să facem și cum. În a doua parte a zilei de sâmbătă, 2 iunie, a fost un fel de quest  prin Viena, când am fost împărțiți pe grupuri și am mers prin Viena să facem fotografii ce exprimă esența fiecărui proiect, în anumite locații specificate.

SSV: Povestește-ne despre premiul pe care l-ați obținut.

RA: E vorba de 4 000 de euro pe care vrem să îi investim cât mai bine, propriu zis în producție și într-o măsură în salariile angajaților din atelier, închirierea unui spatiu, achiziționarea de echipamente de lucru, mașini de cusut, accesorii, dacă este cazul și investirea în materia primă. Ar mai fi costurile de înființare ca ONG cu activitate economică.

Următorul mare pas pentru echipa Upside Down este chiar evenimentul de fundraising organizat sub forma unei competiții de înot, Swimathon. Mai multe detalii despre eveniment aici.

RA: Vrem  să mai strângem fonduri pentru a realiza un atelier de creație, public, unde să vină oamenii cu idei de produse, iar dupa acest pas, vom realiza chiar acele prototipuri, după ideile venite în urma atelierului de creație.

SSV: Cine din echipa upside down este înotatorul?

Avem trei înotători: Nicușor Enache, membru AIESEC Iasi, Răzvan Popa și Tiberiu Priean.

Dacă doriți să susțineți proiectul Upside Down, proiect ce implică utilizarea deșeurilor pentru realizarea de produse gen portofole, agende, pixuri, etc., realizare care se face prin angajați din pături sociale defavorizate, puteți și voi susține cu niște bănuți echipa. Este de ajuns să accesați siteul www.swimathon.fundatiacomunitara.ro și să intrați la categoria susținători, înscriere susținător și să completați formularul. Plata se realizează simplu și eficient, online. Dacă doriți să îi susțineți prin transfer bancar, contul este RO14RNCB0178127673670001, deschis la BCR, sucursala Al. I. Cuza, Iași. Se pot dona bănuți și numerar la sediul Fundației Comunitare Iași, unde se va tăia și chitanță.

SSV: Ce le-ai transmite tu celor care citesc postarea de față?

RA: Pentru noi, organizarea atelierului, cauza înscrisă la Swimathon, înseamna un pas important în implementarea întregului proiect Upside Down, înseamnă că vom ieși cu măcar patru prototipuri de produse din materiale reciclabile, prototipuri care pot deveni produsele noastre, ce vor fi realizate de persoane din medii defavorizate. Așa că dacă vrei să ne ajuți să trecem prin procesul acesta, dacă vrei ca pentru început să asiguram un loc de muncă stabil pentru 1-2 persoane, cu un salariu echitabil și conditii de muncă favorabile și dacă ții la dezvoltarea responsabilității față de resursele din mediul în care trăiești susține și tu proiectul Atelier de produse din materiale reciclabile.

June 11, 2012

Alegerile nu m-au lăsat să dorm

Fițuica aruncătoare de gunoi electoral
Explicația nu vine din versurile melodiei ,,Eu vara nu dorm, nu am somn’’ pentru că din contră de insomnie nu am suferit niciodată și sper să nu am probleme vreodată. Nici alegerile nu au fost pe lista mea de priorități, spre rușinea mea nici nu am mers la vot din simplul motiv că prioritățile mele, destul de sănătoase, aș spune eu, m-au chemat în altă localitate decât cea de baștină, unde aveam drept de vot.

 Cred că suntem cu toții sătui până peste cap de campania electorală, de afișe și sloganuri total neinspirate și de modul odios în care candidații au aruncat cu noroi unii într-alții. Nu știu la voi cum a fost, dar în Târgu Frumos acest lucru s-a făcut întâi în mod direct prin discursuri și apoi, indirect, prin tot felul de fițuici și pliante așa zis electorale. Ca și Iașul, și micul orășel a avut parte de asfaltări și borduri electorale pe străzi de multă vreme uitate, ale căror pietre și gropi îmi erau cunoscute cu ochii închiși. Ca o ciorbă acrită reîncălzită la microunde, campania electorală m-a dezgustat enorm, lasându-mă cu veșnica întrebare a Cetățeanului Turmentat: ,,Eu cu cine votez?’’
Acum să vă povestesc de ce anume alegerile au fost pilula care mi-a provocat insomnia în noaptea care a trecut. Faptul că locuiesc într-un oraș mic, chiar în centru, poate avea mari dezavantaje. Sub balconul meu m-am trezit pe la ora unu cu o serenadă. Din păcate aceasta nu era una romantică și nicidecum nu îmi era adresată. Ba mai mult, în loc de muzică ambientală sau de versuri gingașe, m-am trezit cu o grupare de oameni, să le spunem, în majoritate tineri și adolescenți care strigau frenetic tot felul de invective. Din cauza somnolenței și dorinței de a mă odihni am trecut rapid peste episod și nu am avut curiozitatea să aflu împotriva cui strigă. Astăzi am aflat că în jur de ora unu se făcuseră estimările la secțiile de votare, dintre care una se află la doi pași de blocul în care locuiesc, și că actualul primar, Gheorghe Tătaru, ar fi fost cotat drept favorit. Așa am aflat și cine era ,,hoțul’’ împotriva cui strigau și huiduiau ca la stadion tinerii zeloși.
Asfalt electoral
Povestea a avut totuși mai multe episoade. La 4:20, ce să vedeți, tot dimineața, în aceeași dimineață, aceiași tineri furibunzi au început în același loc manifestările cu țipete și huiduieli, de această dată vădit antitătărăști. Pe la ora 8, când un alt episod de urlete și-a făcut loc în liniștitul meu orășel, am început să bănuiesc ai cui ar putea fi susținătorii zeloși care mi-au distrus somnul și m-au enervat în așa măsură încât aș fi pus mâna pe telefon să sun la poliție. Noroc că m-am oprit la timp, pentru că, culmea culmilor, polițiștii erau chiar lângă ei.
Concluzia? Candidatul PSD, Ion Vătămanu, a ieșit primar, la mustață aproape, având cu șapte sau opt voturi mai mult decât candidatulPNL, Gheorghe Tătaru. Informațiile mele nu sunt verificate, deci s-ar putea să greșesc în ceea ce privește numărul de voturi. Cât despre tămbălăul de azi-noapte, acesta s-ar fi născut în urma unor probleme avute la una dintre secțiile de votare cu numărătoarea voturilor.
Oricare ar fi dedesubturile acestei afaceri împuțite numite campanie electorală plus alegeri, numesc nesimțire ceea ce s-a întâmplat azi-noapte în orășelul meu. Nu este posibil, oricare ar fi rezultatele unor alegeri și problemele uneia sau alteia dintre secțiile de votare, să inițiezi un asemenea scandal în centrul orașului înconjurat de blocuri de locuințe, de oameni care doresc să se odihnească, care au copii mici sau care sunt nevoiți să se trezească devreme pentru a merge la muncă.
Cât despre susținătorii zeloși de care vă vorbeam, nu pot decât să mă întreb ce îi făcea atât de furibunzi la acea oră din noapte: convingerea personală, alcoolul sau, poate, vreun cadou electoral? Nu pot susține că știu răspunsul la întrebare, dar vă las și pe voi să vă întrebați. Sper că în toamnă voi avea parte de alegeri mai liniștite.
La voi în bătătură cum au stat lucrurile?
Tags:
May 30, 2012

Învingătorul este întotdeauna singur, învinsul niciodată

Sursa foto: ziare-pe-net.ro
Am parafrazat titlul unui roman al lui Paulo Coelho, (un pic cam comercial, dar aceasta e altă poveste) tocmai pentru a sublinia o idee care mă frământă de ceva vreme legată de opinia publică și efectul de turmă. Ideea este simplă: când cineva se remarcă într-un domeniu printr-o reușită este adulat, i se fac statui virtuale și este și mai repede uitat și lăsat cu succesul lui. Când, pe de altă parte, cineva dă greș într-un anume fel, opinia publică nu se satură să arunce cu pietre și să scormonească în viața privată a învinsului tocmai pentru a mai avea ceva de blamat. Nu sunteți de acord ? Am și exemple în acest sens.

Primul exemplu este cel legat tocmai de mult comentatul Eurovision.
( Legat  de Eurovision aș dori să fac o paranteză. Părerea mea personală despre acest concurs este că în acest moment de puternică instabilitate financiară, acesta nu își mai are rostul. Din moment ce se vehiculează știri legate de faptul că multe țări nu și-au dorit să câștige trofeul, de exemplu Spania, deoarece ar fi deosebit de costisitoare organizarea acestui concurs, atunci ce rost mai are acesta ? Dacă la Eurovision nu se prezintă cele mai bune reprezentații, iar o parte dintre interpreți se străduiesc să cânte prost, ce rost mai are ideea de concurs ? Poate ar trebui transformat în festival.)
Cu scuzele de rigoare pentru paranteza prea lungă, exemplul meu era legat de trupa Mandinga. Povestea o știm cu toții. Aflați printre favoriți, după o prestație slabă în finală, Mandinga nu a obținut decât un mai puțin onorabil loc 12, acest lucru întâmplându-se, mai ales, datorită Republicii Moldova. Ei sunt învinșii, prin urmare. Ce s-a întâmplat după aceea ? Opinia publică, de la presă la oameni simpli, a început să vuiască și să fie contrariți de prestația trupei și de faptul că ei au reprezentat România. Lucrurile nu s-au oprit aici. Viața personală a Elenei Ionescu a fost și ea scotocită de presă în căutarea unei ,,explicații psihologice’’ pentru eșec.
Sunt de acord că atât trupa, cât și melodia nu aveau ce să caute acolo, dar de ce nu a sesizat nimeni acest lucru înainte de concurs? De ce nu au fost accentuate slaba calitate a piesei sau a prestației solistei înainte ca aceștia să ajungă în postura de a ne reprezenta? Răspunsul este simplu: este ușor să aruncăm cu pietre în cei învinși. Sunt absolut sigură că în cazul în care ne-am fi clasat pe un loc onorabil sau chiar pe podium, calitatea trupei nu ar mai fi fost pusă la îndoială, iar Elena Ionescu ar fi fost așteptată de ,,fanii’’ înfocați la aeroport și îngropată în flori.  Ca să nu mai spunem că absolut toată presa ar fi transmis în direct reîntoarcerea trupei în țară.
De același tratament mai puțin evident, ce-i drept, dar la fel de dur, a avut parte și Bute. De cum a încetat să mai fie campion, comentariile au început să apară deoarece omul învins este mai ușor de doborât.
Cât despre succesul de la Cannes al lui Mungiu, acesta va fi repede uitat. În fond, opinia publică va găsi repede un alt eșec în care să arunce cu pietre, doar acestea sunt mai savuroase decât reușitele, nu-i așa?
May 28, 2012

Și am tras linie…

Sursă foto: Bizoo.ro
Am ajuns la partea cu număratul bobocilor, cum s-ar spune, mai exact la trasul liniei de final în materie de facultate. Stau și privesc în urmă, realizând că s-au scurs trei ani de când mă hlizeam prostește la cursul festiv de la finalul liceului. Mă apucă melancolia la modul cel mai serios, gândindu-mă la faptul că uite așa mai închei o etapă din viața mea. Àpropos de etape, nu vi se pare că ducem cu toții o viață prea ,,etapizată’’? Nu? În fine, acest lucru e din alt film.
Revenind la absolvire, ar fi cazul să mă gândesc cine eram și cine sunt acum, ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut la facultatea, în fine, departamentul, pe care tocmai îl termin, Jurnalism. Parcă așa se procedează la trasul liniei, nu-i așa? Și iar încep cu listele, altă formă de planning și organizare care mă obsedează, că tot povesteam de planurile pe termen lung în articolul/povestea anterior/ă.
Cine eram, deci?
O puștoaică plină de visuri, cu multe activități extrașcolare în spate, cu și mai multe complexe și cu o țintă sigură: să devin jurnalistă.
Cine sunt acum?
Puștoaică doar uneori, când vreau să mă prostesc cu prietenii și familia, cu o dorință enormă de a face mai multă muncă de voluntariat, cu visuri mai mature, mai realiste, mai așezate, cu aceleași complexe și cu altă țintă sigură: să apuc cât mai mult din porția mea de existență. Americanii ar spune: ,,to live my f…g life!’’
Ce mi-a plăcut la Jurnalism ? (Și aici revin cu listele)
·         Profii deschiși la minte, nu toți, să se înțeleagă, dar mare parte dintre ei.
·         Practica de la Cuzanet pe care la momentul când o realizam, o uram profund. Paradoxală treabă !?
·         Asociația din care am făcut parte, pe numele ei Asociația Studenților Jurnaliști. Și acolo există plusuri și minusuri, nu totul este roz, dar acest subiect ar fi, din nou, din alt film.
·         Perioada de mobilitate Erasmus pe care o consider SUPER TARE ! Dacă ați fost studenți și ați ratat asta, ați ratat o etapă minunată.
·         Prietenii de la facultate. Acesta este plusul cel mai mare.
·         Radio Nord Est și Opinia, radioul și ziarul unde studenții la Jurnalism pot face practică. Cool inițiativă, o recomand, deși eu nu prea am trecut pe acolo. Acum îmi pare rău, mărturisesc.
·         Faptul că am aflat ce nu vreau să fac în viață.
Ce nu mi-a plăcut ?
·         Există cursuri de la care mi-am dorit mult mai multe și au fost mult mai teoretice decât m-am așteptat. Un pic mai multă rigoare din parte unora dintre profesori/profesoare nu ar fi stricat.
·         Lipsa cursurilor intensive de limbă română și limbi străine. După părerea mea, atât un jurnalist, cât și un om de comunicare trebuie să cunoască cel puțin engleza, franceza și germana, dacă nu și mandarina, după cum evoluează scena internațională.
·         Lipsa unor vizite de lucru ori workshopuri în parteneriat cu mass media locale.
·         O practică mult mai riguroasă. Doar o mică parte dintre noi am avut ocazia de a lucra la secțiunea Orașul a Cuzanetului, secțiune pentru care se face teren la modul cel mai real, ca un adevărat reporter.
·         Partea de cursuri și tehnici online ar trebui întinsă pe toți cei trei ani de studiu. Mi-aș fi dorit să învăț tainele anumitor softuri utile în meserie, la facultate, și nu pe cont propriu.
·         Ar trebui ca acest departament să aibă un examen de admitere deosebit de riguros și mai puțini studenți, tocmai pentru eficientizarea procesului de învățare și teoretică, dar mai ales practică.
Cam acestea ar fi părerile unei simple absolvente de Jurnalism în 2012. Proaste sau bune, mi le asum. Ideea principală ar fi că întotdeauna este loc de mai bine, zic eu.
Cât despre mine, personal, punct. Și…
DE LA CAPĂT !
May 27, 2012

Nu mai vreau planuri pe termen lung

La mine nu funcționează. Mi-am dat seama că a mă întreba acum unde mă văd peste cinci ani este același lucru cu a întreba un copilaș de câțiva anișori: ,,Ce vrei să te faci când vei fi mare?’’. Diferența dintre mine și copil este aceea că dacă micuțul s-ar putea să-ți răspundă că s-ar vedea în pielea unui polițist ori doctor, ori mai știu eu ce anume, eu, una, pot să răspund simplu: ,,Habar n-am!’’
Acum să nu se înțeleagă că nu am nicio orientare și că mă plimb așa hai-hui prin viață fără să știu unde merg. Știu exact unde vreau să ajung și răspunsul este simplu: spre împlinirea mea ca persoană, ca individ, ca femeie dincolo de regulile și barierele impuse de societatea de astăzi sau de cea de mâine.
Prefer să aleg planurile pe termen scurt, să adun cărămidă cu cărămidă la edificiul acesta care se autointitulează EU. Prefer să las oportunitățile să vină spre mine sau să fac eu un pas spre ele când e cazul. Știu sigur în acest moment că vreau să fac un master mult mai practic decât facultatea pe care tocmai o termin, că vreau să-mi obțin independența financiară totală și că vreau să fac voluntariat. Mai știu sigur că îmi place să scriu, să citesc, să socializez și să călătoresc. Prin urmare cu siguranță voi face tot posibilul să-mi împlinesc aceste mici sau mari plăceri. Și cam atât! Bineînțeles, deocamdată…
Aversiunea mea pentru planurile pe termen lung s-a născut tocmai pentru că eu sunt genul de persoană obsedată de planning. Când eram în clasa a V-a de gimnaziu eram absolut sigură că la liceu voi urma filologia, ceea ce s-a și întâmplat, pentru ca apoi să fac Jurnalismul și să devin un om de presă de mare succes. Mișto plan, nu? Ei bine da, am urmat filologia, am făcut și Jurnalism pentru ca acum în prag de absolvire să realizez că  nu va fi atât de ușor pe cât mi-am imaginat și că nu voi avea succes în carieră așa, peste noapte.
A fost o lecție de la care am învățat că este mai bine să fii consecvent, dar fără ochelari de cal.
Voi pentru ce votați (că tot se apropie sezonul)? Planuri pe termen lung sau apucă oportunitățile și croiește-ți drumul din mers?
Tags:
May 27, 2012

O nouă viață pentru deșeuri în Upside Down Project

Nu am auzit despre Social Impact Award decât foarte târziu de la Roxana, una dintre prietenele foarte apropiate sufletului meu. Mi-a spus că participă la un concurs de antreprenoriat social pentru ca mai apoi să mă anunțe că a ajuns deja în finală alături de alți trei coechiperi cu un proiect și concept denumit Upside Down. După ce mi-a dat detalii despre ce este vorba, am devenit curioasă și apoi entuziasmată de ideea competiției și mai ales de ideea echipei din care face parte și Roxana.

Pentru cei care nu știu exact despre ce concurs vorbesc, tema este destul de simplă. Social Impact Award este un concurs de antreprenoriat social internațional dedicat integral studenților. Prima ediție a concursului, precum și ideea acestuia au luat naștere la Viena în 2009. Dacă la început concursul s-a desfășurat doar la nivel național în Austria, în anii următori s-a dezvoltat, iar printre țările participante se numără și România, și Cehia.

Roxana, de care vă vorbeam la început, participă și ea într-o echipă formată din patru tineri curajoși cu un concept denumit sugestiv Upside Down. Proiectul lor este unul dintre cele cinci proiecte românești finaliste la ediția de anul acesta a concursului. La concurs au fost inițial înscrise 43 de proiecte. Din echipa Upside Down fac parte Andreea ZaharescuAlexandru PohonțuAlina Avătămăniței și Roxana Antochi, prietena de care vă povesteam la începutul articolului. Despre concursul Social Impact Award aflați mai multe chiar de pe siteul lor, aici, iar despre Upside Down ne va povesti chiar Roxana într-un mini-interviu. Enjoy!

Secolul Sinelui Virtual: Cum ai aflat de concurs și ce presupune acesta mai exact?

Roxana Antochi: O bună prietenă a mea, Andreea (n.r. Andreea Zaharescu), mi-a vorbit mai serios despre concurs. Cred că prima oară am văzut un afiș în stația de autobuz. Pe scurt, e un concurs de antreprenoriat social care încurajează tinerii, în special, să vină cu idei de afaceri sociale (al caror profit va fi reinvestit într-o cauză socială) și oferă premii foarte faine ca să implementeze ideile.

SSV: Cum a luat naștere echipa voastră care e formată din 4 oameni?

RA: Ne-am adunat destul de simplu, nu a fost cine știe ce proces. Andreea are un prieten, Alex (n.r. Alexandru Pohonțu), cu studii în marketing și management. Am vorbit cu Alina (n.r. Alina Avătămăniței) să ne ajute la realizarea structurată a afacerii și a ajuns să contribuie cu mai mult decat feedback. Lui Alex îi place să vadă cum idei creative prind viață, cum oamenii continuă să demonstreze că se poate face.

SSV: Cum a luat nastere conceptul Upside Down?

RA: Andreea a aflat de conceptul ăsta de Upcycle din India. A avut un internship de 6 luni de zile, apoi a activat într-un ONG. A fost surprinsă de modul cum indienii reușesc să transforme lucruri care aproape ajung la groapa de gunoi în obiecte foarte faine, creative, dându-le o nouă folosință, o altă viață.

SSV: Ce presupune mai exact proiectul vostru?

RA: Procesul e următorul: din  diferite materiale reciclabile (tetra pack=cutie suc/lapte, materiale textile rebut, cameră cauciuc, bannere uzate) vrem să creăm accesorii de tipul: portofele, genți, agende personalizate.  Vrem să găsim metode să combinăm materialele ca să iasă ceva unic, să fie creativ și vesel, cu susu-n jos. Ne mai gândim să colaborăm cu anumite companii care vor să își dezvolte partea de responsabilitate socială, să cumpere produsele realizate de noi, din materiale reciclabile (ex agende/carnețele) pe care să le folosească la conferințe și alte evenimente. Și aceste produse, aici intervine partea sociala, vor fi realizate de persoane cu dizabilități, cu probleme financiare, etc.

SSV: În ce constau premiile?

RA: Gala și workshopurile de după (2,3 iunie) au loc în Viena. Vor fi 3 premii de 1500 de euro, câte unul pentru fiecare țară participantă.

SSV: Crezi că veți câștiga?

RA: Da. Avem șanse să câștigăm. Am primit feedback și de la juriul Social Impact Award și e promițător.

Ideea proiectului lor mi se pare foarte mișto și chiar mă bucur să văd că există atâția tineri preocupați de proiecte sociale și ecologie. Nu pot decât să îmi doresc să câștige și de aceea le urez cât mai mult succes la Viena!

Dacă v-a plăcut conceptul Upside Down, puteți vota aici

Actualizare: Mă bucur să vă anunț că echipa Upside Down a câștigat premiul în valoare de 4 000 de Euro la categoria jurizată. Felicitări Andreea ZaharescuAlexandru PohonțuAlina Avătămăniței și Roxana Antochi! Vă așteptăm în țară pentru implementarea proiectului!

May 23, 2012

Online Career Day 2012

Dau like evenimentului și follow și în anii următori încă înainte de a începe să descriu ce și cum s-a întâmplat acolo. Pentru neinițiați, așa cum eram și eu până acum câteva zile, nu că acum aș fi mai inițiată, Online Career Day este un eveniment marca Oameni din Online. Detalii despre obiectivele evenimentului aflați chiar de pe siteul lor (http://careerday.ro/). Eu vreau doar să vă spun cum m-am simțit și, eventual, cu ce am rămas.

 

M-am simțit siderată în primă fază. Nu cunosc extraordinar de multe lucruri despre online. Am doar un blog pe care l-am început în anul I de facultate și pe care l-am neglijat, un cont de Facebook pe care îl am doar din anul al II-lea, un cont de Twitter nou-născut, iar despre SEO și optimizare am auzit abia acum un an și totuși… Mergând la acest eveniment mi-am dat seama că nimeni nu a devenit expert peste noapte. Știți cum e 1% inspiration and 99% perspiration, adică 1% talent/inspirație și 99% transpirație. Garantat!

 

Ce mi-a plăcut:

 

  • Speakerii: deschiși, entuziaști, debordând de energie pozitivă și fiind dornici să împărtășească și nouă, neinițiaților, din experiențele lor.

 

  • Poveștile de viață piperate cu glume, pe ici, pe colo.

 

  • Atmosfera relaxată din sală.

 

  • Reminderele primite de la organizatori prin e-mail și sms.

.

  • Interacțiunea cu publicul.

  • Zâmbetul organizatorilor de la intrare.

 

  • Premiile constând în cărți (dintre care mi-au atras atenția: ,,Marketing 3.0’’ de Philip Ketler, ,,Cele 100 de legi absolute ale succesului în afaceri’’ de Brian Tracy și ,,Efectele Internetului asupra creierului uman’’ de Nicholas Carr) și cursuri (nu am câștigat nimic, dar premiile mi s-au părut interesante și utile).

 

Ca să nu plictisesc prea tare, am să spun doar câte un cuvânt cheie cu care am rămas de la fiecare speaker. În cazul în care numele nu vă sună, căutați-i în online, sigur îi veți găsi.

 

1.  Emanuel Martonca – inițiativă

Idee: Dacă în carieră nu ai inițiativă, nu vei fi observat și ca atare nu vei fi promovat.

 

2. Gabriela Zboiu – alegeri

Idee: Nu cele din vară, ci acele alegeri potrivite carierei fiecăruia dintre noi care, în general, sunt bazate pe intuiție.

 

3. Andreea Marc – voluntariat

 

Idee: Activitate balsamică pentru suflet acest voluntariat. Nu-ți dedica tot timpul câștigului financiar. Încearcă să le echilibrezi.

 

4. Ines Prodan – multitasking

Idee: Multitasking + organizare+ răbdare = specialist marketing.

 

5. Alina Cojocaru – brand personal

Idee: Brandul tău personal ești chiar tu, depinde cum te prezinți.

 

6. Gabriel Manole – credibilitate

Idee: Ai dat copy-paste la CV? Bad choice!

 

Ce nu mi-a plăcut:

 

  • Prea puțin timp pentru întrebări.

 

  • Publicul nu a avut la dispoziție unul sau două microfoane, ceea ce a făcut dialogul dificil.

 

  • Unul dintre premii a fost oferit unei persoane pe care speakerul o cunoștea dinainte.

 

Concluzie?

 

Ne vedem la Online Career 2013! Poate atunci voi fi și eu ceva mai inițiată în ale onlineului.

 

 

May 23, 2012

Păcurariul către Primar

Dragă Domnule Primar,
Balta, pardon strada!
Poate nu mă cunoașteți tête à tête, cum s-ar spune, sau îndeaproape, dar eu vă cunosc foarte bine. Nu sunt un stalker sau ceva de acest gen, sunt eu, vechiul Păcurari, nemulțumit din nou de vremea de afară și nu numai.
Nu știu dacă astăzi v-ați uitat la meteo sau dacă ați privit măcar pe fereastră, dar pot spune fără să vă mint că a plouat, din nou. Poate că alte cartiere nu se plâng de această ploaie, însă eu m-am transformat iar în fluviu. A trebuit să înghit, în scurgerile pe care nu le am, cantitatea uriașă de apă venită de pe colinele Botanicii.
Mă scuzați că îndrăznesc, din nou, să vă reamintesc problemele mele, însă pentru ele nu ați găsit o soluție, iar timpul a trecut. Cum știu astăzi că Iașul are prioritate, mă gândeam că poate voi avea și eu prioritate ca făcând parte din Iași.
Deasupra aceleiași bălți, pardon străzi
Îmi pare rău dacă voi deveni prea agresiv în limbaj, dar m-am săturat să văd oameni supărați pe străzile mele pline de gropi. M-am săturat să citesc pe chipurile lor obosite că s-ar muta oricând dacă ar avea bani și, mai ales, m-am săturat ca locuitorii mei să fie nevoiți să înoate de fiecare dată când plouă.
Poate reușiți să mă ajutați și pe mine acum când așteptați electoratul la vot. E greu să trăiesc cu gândul că dacă aș avea cont de Facebook eu unul nu mi-aș da like, cu atât mai puțin vajnicii mei locuitori care înfruntă în fiecare zi aglomerația, gropile și când plouă râurile.
Cu mult respect,
Păcurari, unul dintre cartierele Iașului.
P.S. Și mâine va mai ploua
May 20, 2012

A reînceput campania de aruncat bani pe fereastră aka campania electorală

Fie că ne place nouă mai mult sau mai puțin a reînceput campania electorală fără să aducă nimic nou nici de această dată. Aceleași afișe prăfuite în culori electorale, același noroi aruncat in contracandidați si aceleași sloganuri electorale care vorbesc despre o fraternitate în care nimeni nu mai crede. Nu lipsesc nici concertele și nici pomenile electorale devenite deja tradiție. Despre promisiuni, ce să mai zic, sunt neplipsite și am impresia că nu le cred nici măcar cei care le rostesc deși  uneori se iau atât de în serios încât devin ridicoli.

Nici micul meu oraș de provincie, aflat la 50 km de Iași, nu a scăpat de această poluare fonică și vizuală. În Târgu Frumoscapra nu s-a împăcat cu varza de dragul dușmanului comun lupul portocaliu, iar PSD și PNL candidează cu oameni diferiți la Primărie. Vorbe grele se aruncă de o parte și de alta că doar românii sunt generoși.

 

Astăzi însă campania s-a așezat sub balconul meu cu deschidere în centrul orașului. Candidatul PNLGheorghe Tătaru, a pregătit o surpriză populară concetățenilor săi în persoana Claudiei Martinică care ne-a încântat urechile. A urmat bineînțeles un discurs electoral format din aceleași trei părți clasice deja:

1. Lauda de sine nu miroase a bine decât atunci când încerci să te vinzi electoratului aka ce a realizat deja primarul.

 

2. Niciodată nu e vina mea, ci a celorlalți aka ce nu am putut realiza a fost din cauza consilierilor locali de la alte partide care s-au opus proiectelor Primăriei.

 

3. Promisiuni pe care nu le mai crede nimeni.

 

A fost susținut în discursul electoral de astăzi de la crème de la crème a partidului, Cristian Adomniței aka Elicopterul MIRA pentru propria nuntă și Varujan Vosganian. Electoratul nu a fost atât de vocal pe cât s-a dorit, oamenii strigând destul de anemic numele actualului primar.

 

Ca să nu se lase mai prejos, Ion Vătamanu, candidatul pesedist, și-a trimis susținătorii la aproximativ o oră după discursurile peneliste pentru a-i scanda numele în același centru al orașului.

 

De asemenea, tot astăzi o parte din pensionarele orașului, electoratul favorit al socialiștilor, au avut parte de o excursie gratuită oferită de PSD la mânăstirile din Bucovina având drept ghid unul dintre preoții din oraș. De excursie am aflat pur întâmplător când atât mama, cât și mătușa mea au fost invitate telefonic.

 

Cât despre vot, eu am ajuns la aceeași concluzie cu a Cetățeanului Turmentat și anume: ,,Eu cu cine votez?”